Chì ghjè un anticu Chì a tribù tedesca hà in cumunu cù l'architettura di a chjesa medievale?
È chì fà I contrafforti volanti anu da fà cù a fiction horror?
Infine, chì hà da fà cù u rossetto neru è u piercing ?
Goticu. Goticu. Chì significanu sti termini, è cumu sò ligati ? Dunque, scopremu.
U primu pezzu di u puzzle principia cù i GOTHI, una tribù germanica mintuvata da i Grechi in u IV seculu a.C. Li cunniscimu, benintesa, cum'è u gruppu chì hà sacchighjatu Roma 700 anni dopu, in u 410 d.C.
Per u secondu indiziu, saltate avanti à i seculi XI è XII, assai dopu à a caduta di Roma, quandu una nova forma d'architettura - cù archi aguzzi, soffitti a volta è contrafforti - hè nata in Europa Occidentale. Quellu cuncepimentu hà purtatu à i grandi castelli è catedrali medievali.
Ancu s'è oghje Ci riferemu à u stile cum'è GOTICU, à l'epica era chjamatu "Opera Francese" per via di a so origine in Francia.
Ma avà salta à u 1453 è a caduta di u restu orientale di l'Imperu Rumanu à l'Ottomani. Cacciati da u crollu di Custantinopuli, i studiosi grechi sò fuggiti in Occidente, purtendu cun elli i scritti di l'antichi Grechi è Rumani.
Lettu largamente In tutta l'Europa, i scritti classici sò stati una rivelazione, chì hà datu inizio à una rinascita - chì oghje chjamemu u Rinascimentu - in tutte e branche di a cultura, cumprese l'architettura. U stile grecu-rumanu classicu, cù e so colonne è cupole è e so proporzioni eleganti, hè diventatu di moda.
Chì ne dici Quelle catedrali è castelli gloriosi ? Micca cusì gloriosi. Visti cum'è vechji è disfatti, sò stati assuciati à un passatu scuru è barbaru. Da "barbaru" ci hè statu un cortu saltu in l'imaginazione è a linguistica à i "barbari" chì anu distruttu u mondu classicu di Roma - i Goti. Cusì hè cumu simu ghjunti à l'architettura GOTICA.
U terzu indiziu ci porta à u 1764, quandu Horace Walpole hà publicatu U Castellu d'Otranto: Una Storia GoticaU rumanzu - ambientatu in un castellu scuru è inquietante, cumpletu di prigiò, percorsi secreti, elementi soprannaturali misteriosi è una damigella in periculu - hà avutu un successu tremendu, dendu nascita à un generu horror tuttu novu.
Nel corso di l'anni, opere di tipu simile sò state seguite: Frankenstein, U Gobbu di Notre Dame, Dracula, A Caduta di a Casa Usher, e Phantom of the Opera sò trà i più cunnisciuti. Tutti presentanu ambienti scuri è inquietanti - castelli sinistri, abbazie, monasteri o vechji palazzi - chì evocanu l'architettura medievale pesante allora cunnisciuta cum'è gotica. È cusì ghjunghjemu à u rumanzu GOTICU.
Gradualmente, l'enfasi di a narrativa gotica si hè spostata da l'ambienti tristi à e creature à u core di e storie - mostri, fantasmi, ghoul è vampiri - o à i caratteri umani scuri, meditabondi, à volte cattivi.
U 4 è finali U pezzu di u puzzle hè ghjuntu in u 1979, l'annu chì u gruppu post-punk Bauhaus hà publicatu "Bela Lugoi's Dead". A canzone si riferisce à u filmu di u 1931 Dracula è a so stella ungherese, Bela Lugosi. Bauhaus è altri gruppi post-punk sò accreditati per avè inspiratu una estetica culturale underground - vestiti neri, unghie, labbra è eyeliner - chì ricorda a narrativa gotica. Hè GOTH, omu.
Allora quì simu: Simu passati da i GOTI à u GOTICU à u GOTICU à u GOTICU. È ci hè vulsutu solu 2,300 anni.
PROSSIMU ? Parleremu di u rumanzu goticu di u XXI seculu. Restate sintonizzati.
Interpretazione di a literatura pò esse un affare grossolanu; basta à leghje e recensioni di libri in i principali quotidiani - o recensioni di clienti nantu à Amazon. Ancu i club di lettura ponu fà una schiuma nantu à diversi modi di leghje e stesse parole.
Eppuru s'avemu amparatu tuttu ciò chì vene da u Post Modernismu, hè chì e parolle ùn si limitanu micca à un solu significatu... hè per quessa ch'ellu hè statu cusì gratificante di truvà questu u cumentu di Margaret Atwood.
Ùn mi sentu micca à l'aise à dà interpretazioni di u mo travagliu. S'e ne devu furnisce una, diventerebbe l'interpretazione definitiva, impedendu à i lettori di truvà i so propri significati..
Parlà di l'umiltà. Atwood ricunnosce chì, mentre un autore pò esercità piena autorità nantu à a trama è i persunagi, ùn hà micca tale cuntrollu nantu à i so lettori.
I lettori devenu sentesi liberi, pare suggerisce, per derivà significati, separati da i so. Ciò implicherebbe ancu separati da l'altri lettori - tutte e so idee ponu esse ugualmente valide.
Parolle di prudenzaA parolla operativa in a frase sopra hè "pò" - altre interpretazioni pò esse ugualmente validi - ciò significa chì ùn simu liberi di sorte da a riservazione è di sparà à tuttu ciò chì si move. L'interpretazioni devenu esse sustinute da evidenze in u testu è coerenti cù u sensu generale di l'opera. 
In altre parolle, "Stopping By Woods on a Snowy Evening" di Robert Frost hè praticamente NOT à propositu di Babbu Natale(Aghju avutu un studiente una volta chì insistia chì era cusì - cunfundendu una parodia literaria cù a vera cosa.)
Fate misteri è i thriller sò boni letture per i club di lettura ? Più impurtante, portanu à bone discussioni ?
Fate una spassighjata in ogni lista di bestseller; truverete thriller è storie detective in cima (o vicinu à) a cima. Amu i misteri di suspense (àmanu elli)! Ma eccu a mo suggerimentu - leghjiteli in u vostru tempu liberu. Ùn ispiranu micca necessariamente grandi discussioni di club di lettura, principalmente perchè i persunagi sò corti in sviluppu... è a discussione di a trama si riduce à "chì sapii è quandu l'ai saputu?"
Ci hè, benintesa, eccezzioni. Un certu numeru d'autori recenti anu saltatu u generu... trasfirendu u thriller di misteru/crimine in "finzione literaria". Chì significa què?
Quandu i critichi parlanu cum'è quellu di un thriller criminale - in particulare a nova Gillian Flynn Gone Girl...o quellu di Tana French Portu Rottu—parlanu di prosa maravigliosa, spessu spiritosa; sviluppu solidu di i caratteri; è l'esplorazione di idee filosofiche. Kate Atkinson hè un altru scrittore chì hà purtatu u generu à una alta velocità literaria.
I trè—Flynn, French, è Atkinson—ùn sò micca solu scrittori di suspense fantastichi... sò stati scelti cum'è scrittori chì investiganu in prufundità u caratteru, a motivazione, cumu u passatu influenza u presente, è a natura di u bè è di u male. Ci facenu riflettà nantu à e nostre relazioni, è ancu nantu à e scelte insostenibili chì a vita ci dà qualchì volta. In altre parole, ci facenu E pinsari...è pensà face sempre bone conversazioni nantu à i libri!
In cima di bona scrittura, esistenu dui altri requisiti per grandi misteri / thriller:
- L'autore deve lascià andà a linea pianu pianu, sapendu precisamente quandu trattene - è quandu liberà - l'infurmazioni. Hè una tecnica di trama cunnisciuta cum'è "rivelazione suspesa", - i misteri dipendenu da ella; in fatti, hè a so caratteristica definitoria.Vede LitCourse 6 nantu à Plot.)
- L'indizii devenu esse intarrati in piena vista - eppuru cusì astutamente chì u lettore ùn li piglierà micca. I grandi misteri resistenu à una rilettura, chì solu tandu revela cumu, quandu è induve l'autore hà piattu l'indizii.
S'è nisuna di queste cundizioni hè soddisfatta, a storia diventa prevedibile, perdendu l'elementu di surpresa - a cosa stessa chì rende i misteri è i thriller cusì soddisfacenti.

Avete vistu i cartoni animati in i quali i persunagi dicenu una cosa - ma ne pensanu un'altra. L'intenzione di l'autore hè più o menu cusì.
contemporanea a teoria literaria smentisce praticamente l'idea chì l'autori dì esattamente ciò chì significanu - perchè e parolle nantu à a pagina ùn sustenenu micca sempre u so significatu previstu. O i lettori trovanu significati supplementari chì l'autori ùn avianu micca cunsideratu.
Eccu una entrevista cù Peter Carey*, autore di Parrot è Olivier in America e Oscar è Lucinda. Un membru di u publicu hà dumandatu à Carey nantu à un episodiu di quest'ultimu rumanzu chì li ricurdava d'Adam chì tastava u FRUTTU PROIBITU.
Eccu A risposta di Carey:
U vostru modu di lettura si mantene perfettamente, pensu, è hè totalmente coerente cù u libru è coerente cù a mo intenzione, è eppuru ùn m'hè mai accadutu.
Allora hà dettu…
Cusì ùn hè micca què a cosa straordinaria di a literatura ? Funziona veramente solu quandu u lettore a leghje perchè finu à tandu... sò parolle nantu à una pagina... Ognunu porta a so propria vita, è a so propria sperienza, u so propiu intellettu... è dopu un libru hè fattu! È questa hè a maraviglia di a literatura.
Nimu averia pussutu dì megliu. Pudete ascultà l'intervista cumpleta da questu 2003 BBC World Book Club emissione.
* Carey, à propositu, hè un vincitore di u Premiu MAN-BOOKER duie volte. Iè, hà vintu duie volte - per Oscar è Lucinda (1988) è per A vera storia di Kelly Gang (2000). (JM Coetzee è Hilary Mantel sò i soli altri à vince duie volte.)
Olive Kitteridge M'hà fattu pensà à u puntu di vista - quale hà u dirittu di cuntà a storia. U libru d'Elizabeth Strout passa da caratteru à caratteru, una tecnica narrativa chì dà à u so travagliu a so prufundità è bellezza.
Videmu Oliva, micca solu cum'ella si vede, ma cum'è hè vista da a cumunità. A ricumpensa hè un ritrattu assai più riccu è cumplicatu d'Olive chè s'ella sola - o qualsiasi narratore unicu - ci avessi cuntatu a storia.
Puntata di vista, o a perspettiva, hè una di e decisioni più impurtanti chì un autore deve piglià. Quellu chì rici a storia formi a storia.
Un picculu ghjocuPigliate un paru di rumanzi, cambiate i narratori... è vede ciò chì succede. Pruvate questu cum'è attività di club di lettura. Eccu alcune idee per cumincià:
- Resti di u ghjornuÈ s'è Miss Kenton cuntassi a storia piuttostu chè u maggiordomu Stevens ? Ci mancherebbe a ricca ironia di un narratore senza speranza ingenuu. In fatti, s'è no ùn fussimu micca in a testa di Stevens, ellu parerebbe un mostru spietatu d'un esse.
- GalaadSè no vedessimu a storia à traversu u sfuggente è inaffidabile Jack Boughton, u figliolu prodigo di a storia, ùn sperimenteremu mai a nostra propria vergogna mentre noi, inseme cù u Reverendu Ames, ghjudichemu vuluntariamente un caratteru incompresu.
Più infurmazione nantu à u puntu di vista in una data dopu. Intantu pigliate u nostru Corsu di Littraduzzione 8 gratuitu nant'à u puntu di vista. Hè divertente... rapidu... è informativu.
Una di e gioie di a lettura hè a ghjente chì scuntremu in e cupertine di un libru, creazioni literarie chì saltanu da a pagina è entranu in a nostra vita. Cumu l'autori a facenu - cumu facenu chì i so persunagi piglinu vita per noi - hè unu di i grandi misteri di l'arte.
L'autori dicenu sempre i so persunagi piglianu vita propria. Eccu Stephen L. Carter (L'imperatore di Ocean Park):
Eru qualchì volta surprisatu da i pasticci in i quali si sò cacciati i mo persunagi, è da u modu indignatu è presuntuosu chì esigianu chì scrivessi un modu per elli di scappà. Intervista di Random House
È eccu Philip Roth cù Terry Gross di NPR Fresh Air:
Un pocu di magia, un pocu d'alchimia trà u sapè è l'intuizione piglia u sopravventu è i nostri persunagi piglianu a so propria vita. A prima volta chì mi hè accadutu questu mi sò sentita cum'è una vera scrittrice... Julia Cameron hà azzeccatu u so scopu quandu hà scrittu: "Ùn si tratta micca d'inventà e cose, ma di sradicàle".. "
Ancu u dramaturgu Edward Albee (Quale hà paura di Virginia Woolf) quandu hè statu dumandatu s'ellu i so persunagi u cuntrolanu, hà suggeritu ch'elli eranu in qualchì modu vivi:
Mi piace à lascià li crede ch'elli a facenu. Hè un scherzu chì ghjuchemu cun noi stessi. Ùn esistenu micca, è ùn ponu dì nunda, à menu chì ùn a scrivemu per elli. Ma li rende felici di pensà ch'elli sò indipendenti. Boston Phoenix
Tuttu què ùn hè micca per dì chì i scrittori ùn anu micca bisognu di pensà, è pensà assai, à i so persunagi. Vogliu cuntinuà una discussione nantu à u caratteru - ciò chì ci vole per fà un bonu - in un altru post. Restate sintonizzati.
Idee per i Club di Lettura
- Pigliate u nostru Corsu di Littraduzzione 5 gratuitu—nantu à a caratterizazione, cumu ne parlemu è cumu l'autori li sviluppanu. Hè cortu è divertente... è informativu.
- Parlate di alcuni di i vostri persunagi preferiti in literatura. O di alcuni di i persunagi più duraturi di a literatura.
Si dice chì noi Campà in un'epica d'ironia - l'ironia hè di moda; a sincerità hè fora. Hè l'impurtanza di NON esse seriu chì importa.
Chì ghjè l'ironia ? Pensate à Seinfeld — "Qualunque sia...", "Duh...", "Iè, va bè" — tuttu dettu cù un sopracciglia arcuatu, un'occhiata sapiente. A "posizione ironica" hè u distaccu.
Quandu vene à a finzione, scrittori, critichi è lettori adoranu l'ironia - più recentemente, Jonathan Franzen Correzioni, di Gary Shteyngart Assurdistan, Zadie Smith's Nantu à a bellezza, è quellu di Helen Fielding Bridget JonesAncu i classici cum'è Pride and Prejudice sò scandagliati per a so ironia.
A marca di Jane Austen di l'ironia deriva da u so spiritu subversivu, chì mina a struttura di classe è u decoru. Hè un tipu d'ironia in voga oghje: una chì palesa l'ipocrisia è perfora i buchi in e pretese, e credenze è l'istituzioni chì ùn rapprisentanu più a verità o u significatu.
Ma l'ironia literaria hè assai più cumplessu. Esiste dapoi Edipu - quellu chì si marita senza vulè cù a so mamma; chì cerca l'assassinu di un rè, solu per truvà si stessu; è chì ghjunghje à a "vista" interiore solu quandu hè cecu.
Scrittori di Sofoclesi In giù anu utilizatu l'ironia perchè imita a vita. Ancu s'è l'ironia piglia numerose forme, a definizione più cumuna hè una realità opposta à ciò chì hè previstu o previstu: u rè hè statu abbassatu; u sfavoritu hè statu innalzatu; i piani megliu cuncipiti sò andati male.
Per amparà di più nantu à l'ironia, vedi Corsu di Letteratura 8—basatu annantu à u maravigliosu racontu cortu di Edith Wharton "Roman Fever". I corsi sò corti, gratuiti è divertenti! (È questu ùn hè micca ironicu.)
Quandu hè una rosa micca una rosa ? Quandu hè un simbulu. L'autori creanu simbuli literarii apposta ? O sò simbuli solu qualcosa chì i prufessori d'inglese inventanu per turmentà i studienti. Puderia esse... ma eccu una piccula storia.
—Una piccula storia—
Una volta aghju scrittu una puesia per a mo classa d'inglese nantu à a bellezza di una sola rosa. Capite quandu vi dicu ch'ella era insipida.
Ma a maestra l'hà sceltu ! Era, disse ella, un bellu esempiu di simbulisimu : a bellezza di a sola rosa era cumu ella vidia i so studienti. In u cullettivu avemu avutu poca distinzione, ma individualmente avemu ottenutu una bellezza singulare. Amici, aghju scrittu un capulavoru... è ùn ne avia idea..
A mo grande ispirazione era ghjunta da una rosa di plastica bon marché incastrata in u mo portapenne, è aghju trovu a cosa per casu mentre u mo ochju vagava per a stanza. A bellezza di l'individualismu ùn era micca in nudda parte di u radar.
Eppuru hè esattamente què quale autore William J. Kennedy (Erba di ferru, 1983) ci andava quandu hà scrittu in un New York Times pezzu chì a fonte di a creatività di un scrittore ùn...
alzassi da u so bloccu note ma da a parte più prufonda di u so inconsciente, chì sà tuttu in ogni locu è sempre: quellu archiviu sicretu almacenatu in l'anima à a nascita, arricchitu da ogni mumentu di a vita....
—William Kennedy, "Perchè ci hè vulsutu tantu tempu",
New York Times, 5 / 20 / 1990
A scrittura hè un misteru prucessu, è i simbuli spessu nascenu da l'inconsciente, riflettendu qualcosa integratu in a psiche di un autore.
In autri paroli, Quella sola rosa meia puderia esse parsa altrettantu sulitaria è smarrita. O forse aghju scrittu chì a so fragranza averebbe acquistatu putenza cum'è parte di un bouquet. Ma si scopre chì mi piace esse solu o cù l'amichi unu à unu. È evitu i grandi gruppi. Dunque forse ancu da adolescente quella rosa avia una risonanza subconsciente.
Dunque, innò, autori ùn anu micca sempre intenzione di i so simbuli; i simbuli spessu riflettenu qualcosa di prufondu in noi. È i lettori? E nostre intuizioni nantu à un'opera nascenu ancu da u prufondu di noi.
Si voli per amparà di più nantu à u simbolismu - perchè l'autori l'utilizanu, cumu cuntribuiscenu à un'opera di finzione - pigliate u nostru Corsu di Letteratura 9Hè cortu, gratuitu, è assai divertente.